Copy
Adauga info@openpolitics.ro in lista ta de contacte.
View this email in your browser
 
Share
Tweet
Forward

Salut!

În luna iulie ne-au atras atenția câteva subiecte importante din România, dar și din țările apropiate: tema avortului în România - cifre, statistici, legea și realitatea -, contextul alegerilor parlamentare din Grecia și ce se întâmplă în Ucraina după ce actorul devenit președinte al țării și-a început mandatul. Îți propunem și câteva materiale video și audio bune de ascultat și vizionat în vacanță.

Newsletter-ul OpenPolitics.ro revine în septembrie! Până atunci poți citi câteva dintre cele mai populare ediții ale newsletter-ului nostru din acest an: 

Ediția de mai: http://bit.ly/2WiDUdn // Ediția de martie: http://bit.ly/2uMNjOQ // Ediția de iunie: http://bit.ly/2Xa3Ehj // Ediția de aprilie: http://bit.ly/2DI28Hn


Lectură plăcută!

Echipa OpenPolitics

Schimbarea compoziției parlamentului de la Atena în urma recentelor alegeri reflectă nevoia unei priviri echilibrate asupra istoriei și rezultatelor. Syriza (Coaliția Stângii Radicale), a guvernat în ultimii 4 ani, dar rezultatele sale slabe la alegerile europarlamentare din acest an l-au făcut pe Alexis Tsipras, liderul Syriza, să devanseze cu trei luni alegerile, care au fost câștigate de partidul de opoziție conservator (de dreapta) Noua Democrație (ND). ND a obținut 39,9% din voturi la alegerile din 7 iulie și majoritatea parlamentară datorită sistemului electoral. Însă Syriza nu a pierdut cu o diferență zdrobitoare și a luat 31,5% - cu doar 4 puncte procentuale mai puțin decât au avut în 2015. „Pariul” lui Tsipras pe organizarea alegerilor a fost probabil unul câștigător, căci în alte câteva luni partidul său ar fi putut scădea în sondaje.

Alte
două lucruri interesante s-au întâmplat după alegeri: partidul ultranaționalist, de extremă dreapta, Chrysí Avgí (Zorii Aurii), nu a trecut pragul minim pentru a câștiga locuri în parlament - fapt pus pe seama migrării voturilor către ND la aceste alegeri. Asta după ce în 2012 reușise acest lucru, transformând partidul într-un exemplu pentru extrema dreaptă în Europa. Apoi, partidul de stânga înființat în 2018, meRA25, și condus de fostul ministru de finanțe pentru 8 luni în guvernarea Syriza, Yanis Varoufakis, a câștigat 3,44% din voturi și 9 locuri în parlament, atrase cel mai probabil de la electoratul Syriza. 

Noul prim-ministru dat de ND, Kyriakos Mitsotakis, s-a poziționat mai degrabă ca un politician de centru dreapta care a încearcat să navigheze apele tulburi ale radicalismelor identitare, mereu prezente în politica greacă și foarte mobilizate în prezent. Oarecum paradoxal, unii îl consideră un outsider al politicii, deși provine dintr-o familie cu tradiție politică (tatăl, sora și mai nou nepotul său - primar al Atenei - au ocupat funcții importante) și ea cu o istorie complicată. Tatăl său, nepot al lui Eleftherios Venizelos, cel care fondat Partidul Liberal, a intrat în politică drept politician liberal, dar a schimbat macazul în 1965 când a scindat partidul aflat la guvernare, mișcare ce a dus la o lovitură de stat militară și mai târziu la formarea ND - condus din 2016 de Kyriakos. Alții consideră că este “fața acceptabilă” a unui partid care conține elemente de extremă dreapta și că la aceste alegeri grecii au schimbat un populist precum prim-ministrul Tsipras cu un alt populist.

Într-adevăr, în campanie, ambele părți au folosit mesaje de tipul “noi împotriva lor” și unele care să delegitimeze cealaltă tabără politică. În timp ce Syriza îndemna oamenii să nu irosească sacrificiile făcute în timpul recesiunii economice, ND a promis că se vor răzbuna pe liberali. În plus, ND a crescut prezența membrilor săi în media, inclusiv prin înrolarea în rândurile sale a unor candidați foști jurnaliști (o încălcare majoră a oricărei reguli de etică a jurnalismului), în timp ce Syriza a scăzut în vizibilitate, inclusiv cea a premierului Tsipras, principalul motor al partidului.    

În același timp în campanie tema economiei șubrede a fost cea mai importantă pentru cetățeni, urmată de lipsa locurilor de muncă, arată un studiu realizat chiar înainte de alegeri. Mai interesant este că din studiu reiese că acordul Prespa (cel în urma căruia Grecia a ajuns la un acord cu Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei ca numele să fie schimbat în Republica Macedonia de Nord și explicat într-un newsletter OpenPolitics anterior) a jucat un rol important între motivele pentru care Syriza a pierdut alegerile. Cum era de așteptat, majoritatea grecilor au fost împotriva acordului, și chiar și suporterii liberali care erau singurii care susțineau totuși acordul, au făcut-o moderat, arată studiul. La aceasta se adaugă și nemulțumirile acumulate pe parcursul anilor de guvernare liberală, strânse din mai multe părți: progresiștii liberali i-au acuzat pe cei de la guvernare de incompetență, nu numai economică, ci și în privința imigrației și condițiilor inumane din campusurile cu refugiați, iar cei de la centrul spectrului politic au văzut un guvern incapabil să gestioneze momentele de criză - incendii, inundații sau scurgerile de petrol în Mediterană din 2017. 

Nici ND nu a avut un început lin la guvernare. Mai multe voci au acuzat compoziția noului guvern dominat de bărbați. Doar două portofolii aparțin femeilor - educația și cultura -, cu o explicație puțin relevantă a noului premier că “femeile au fost mai ezitante decât bărbații” să facă parte din cabinetul său. Dar și Tsipras își începuse guvernarea cu un cabinet format exclusiv din bărbați, trei femei fiind incluse doar după remanierea din 2018. 

În plus, câțiva din membri au făcut parte și din guvernul care a condus Grecia înainte de criza economică care a dus la numeroasele împrumuturi ale țării și condiții de recuperare grele impuse populației. Mitsotakis, fost consultant de business, mizează însă pe o combinație de politicieni conservatori experimentați la conducerea ministerelor și tehnocrați recunoscuți în domeniile lor, dar fără a avea neapărat experiență politică, în poziții secundare. Chiar și așa promisiunile de reforme care să accelereze economia grecească și să stimuleze investițiile, inclusiv tăieri de taxe, rămân să fie dovedite în practică, mai ales că împrumuturile realizate pentru a menține țara pe linia de plutire au ajuns la 180% din produsul intern brut, cea mai mare rata de îndatorare din UE. (European Data Journalism Network, Al Jazeera, London School of Economics Blog, Politico, Foreign Policy, OpenPolitics, Nikos Chrysoloras Bloomberg - Twitter, Financial Times, Hard Talk BBC, Elias Dinas Universitatea Oxford - Twitter, Maple Project, Deutsche Welle)


Când am scris despre alegerile prezidențiale din Ucraina în newlsetter-ul din aprilie, explicam că în trecut, coabitarea unui președinte cu un guvern controlat de alt partid nu a avut prea mare succes și că au existat numeroase crize politice și constituționale. Imediat după învestitura în funcția de președinte, Zelensky a dizolvat parlamentul pe motiv că nu există o coaliție care să poată asigura guvernarea, astfel încât luna aceasta au avut loc alegerile anticipate. Partidul acestuia, Slujitorul Poporului, fondat în 2018, a luat 43% din mandate - insuficient pentru o majoritate dar un scor foarte mare pentru un partid nou. Al doilea partid din clasament e la ceva distanță: Platforma de Opoziție - Pentru Viață, un partid  mai degrabă eurosceptic și rusofil, a luat 13%. Restul partidelor care au trecut de pragul electoral au luat sub 10%.

Cel mai probabil, Slujitorul Poporului va face coaliție cu Voce - un nou partid înființat de un cântăreț rock - care a luat puțin sub 6%. Cu asemenea rezultate, se poate spune că Zelensky și coaliția de guvernare au un mandat destul de clar - și vor trebui să răspundă la așteptările pe care le-au creat - însă vor avea de înfruntat niște mari provocări, de la situația din Donbas și Crimeea până la problemele economice și de corupție. Partidele noi și-au asumat și niște riscuri prin creșterea rapidă și acumularea de membri nu neapărat „verificați” și pregătiți - și nu ar fi prima oară când „oamenii noi” în politica ucraineană ar dezamăgi. (OpenPolitics, RFE/RL, BBC, The Guardian, Euractiv)


Deși în România dreptul de a întrerupe o sarcină este recunoscut legal, în practică poate fi dificil pentru o femeie să acceseze acest serviciu medical. În România, avortul „la cerere” este permis în orice situație în primul trimestru - și mai târziu în situații excepționale. Însă avortul nu este de fapt disponibil în cel puțin 60 de unități medicale din țară care au infrastructura necesară, iar în alte unități marea majoritate din medici refuză să facă avorturi. Asta deoarece Codul de Deontologie Medicală al Colegiului Medicilor permite unui medic să refuze prestarea acestui serviciu, pe motive de conștiință. Din 356 medici care au răspuns întrebărilor jurnaliștilor, 55% au spus că nu oferă avorturi. 

Dacă găsești un spital și un medic dispus să te trateze, costurile pot varia destul de mult în funcție de furnizor și de tipul de intervenție, spre exemplu dacă e avort medicamentos sau nu, dacă e anestezie locală sau generală. Întreruperea de sarcină „la cerere” nu este acoperită de pachetul de bază de asigurare medicală de stat, deci trebuie plătită chiar și de asigurați. De pildă, la Spitalul Pantelimon costă, conform site-ului, 100-150 lei dar la Filantropia este 400-500 lei. Un avort la privat poate să coste până la 1.500 lei.

Numărul avorturilor - de toate tipurile, nu doar cele la cerere - în România este în scădere în ultimii ani. În 2017 au fost circa 56.000 de întreruperi de sarcină, iar în 2008, au fost înregistrate aproape 128,000. Numărul acestora raportat la numărul femeilor (presupuse fertile pe baza vârstei) este și el în scădere, deși e relativ ridicat comparat cu cel din alte state europene pentru care sunt disponibile date. În 2017 au fost 10.1 întreruperi la fiecare 1.000 femei (prezumtiv) fertile, un raport apropiat de cel din Ungaria și în Bulgaria, dar mai mult decât dublu celui din Germania, spre exemplu. 

Nu puține din paciente sunt adolescente: în România în 2017, în cazul a aproape 1 din 10 avorturi, purtătoarea sarcinii avea sub 19 ani. Aceasta e o proporție similară cu cea din mai multe state europene, precum Bulgaria, Spania și Portugalia. Studiile indică faptul că disponibilitatea metodelor contraceptive poate contribui la scăderea numărului avorturilor (vezi două studii aici sau aici), și că educația sexuală care este exclusiv concentrată pe promovarea abstinenței nu este eficace în prevenirea sarcinilor în rândul tinerilor.

În Europa, femeile sunt aproape pretutindeni libere să obțină o întrerupere de sarcină până la un anumit termen - de obicei în jur de 12 săptămâni. Fac excepție Polonia și Malta, mini-statele Andorra, Liechtenstein, Vatican și San Marino, precum și Irlanda de Nord, unde legislația din Regatul Unit nu este aplicată (vezi aici o hartă interactivă cu informații). 

Acolo unde avortul nu este permis, una din opțiunile femeilor care au bani și timp este să meargă într-un stat învecinat pentru a întrerupe sarcina. Așa făceau unele irlandeze înaintea schimbării legislației în urma unui referendum, și așa fac unele poloneze astăzi. Alte femei ar putea căuta un avort ilegal, dar asta implică riscuri legale și de sănătate majore. Se estimează, spre exemplu, că aproape 10.000 de românce au murit în avorturi auto-provocate sau clandestine în perioada între adoptarea decretului anti-avort și re-legalizarea avortului în 1989. (Avocatnet, Libertatea, Spitalul Pantelimon, Unica, Eurostat, jurnalul academic Patient Education and Counseling, Washington University School of Medicine, Journalist’s Resource, Center for Reproductive Rights, The Guardian, Foreign Policy, Hotnews)

Recomandări video
25 kilometri. Asta e distanța pe care o acoperă într-o zi unii lucrători în depozitele Amazon, potrivit mărturiilor foștilor angajați. Un episod recent din Last Week Tonight trece în revistă ce a dezvăluit presa despre condițiile de muncă din depozite Amazon (și nu numai). (Last Week Tonight)
 
În cultura zapotec din sudul Mexicului, nu există doar noțiunea de bărbat și femeie, ci și „muxe” - o persoană care se îmbracă și poartă într-un mod care nu este asociat cu sexul care i-a fost desemnat la naștere. Un scurt-metraj documentar explorează viața persoanelor muxe din ziua de azi în comunitate. (The Atlantic)
 
Luna aceasta s-a împlinit un an de la moartea chef-ului și omului de televiziune Anthony Bourdain. Dacă încă n-ai apucat să urmărești emisiunea lui produsă de CNN, găsești aici o listă cu cele mai bune episoade din Parts Unknown. (The Takeout)
 
O jurnalistă de investigații britanică vorbește despre referendumul pe tema părăsirii Uniunii Europene și relația dintre rezultatele lui și publicitatea țintită pe grupurile de oameni indeciși și vulnerabili care a cuprins rețelele de socializare. (TED Talks)
 
Recomandări audio
„Am ales să mergem pe lună nu pentru că este ușor, ci tocmai pentru că este dificil”, declara președintele american John F. Kennedy în 1961. Acesta este unul din elementele cheie ale poveștii despre cursa către lună. Dar un nou serial audio produs de Washington Post promite să dezvăluie elemente mai puțin cunoscute, care ne ajută să înțelegem altfel motivațiile actorilor implicați. (Washington Post)
 
Cum au ajuns culorile roz și albastru să fie asociate cu sexul feminin și cel masculin? E periculos să-ți lași semnalul mobil pornit în avion? Găsești răspunsuri la toate întrebările astea, și multe altele, în arhiva Every Little Thing. (Every Little Thing)
 
Programul History Hour de la BBC, disponibil și în format podcast, revizitează momente din istorie cu relevanță pentru evenimentele de astăzi. Teme abordate recent includ revolta de la Stonewall și incidentele din Piața Tiananmen. (History Hour)
 
Recomandare story

Boris Johnson a devenit primul ministru al Regatului Unit. Un material BBC urmărește traiectoria acestuia de la zilele de studenție la Oxford până astăzi și caută explicații pentru ascensiunea sa, în pofida multor erori, eșecuri și minciuni. (BBC) 

Recomandare foto

Un blogger fotograf norvegian călătorește în locuri mai puțin convenționale pentru o vacanță. Recent a vizitat Irak și a creat un jurnal foto de călătorie inedit. (CNN) 

Rămâi în contact cu noi!
 
Facebook
Facebook
YouTube
YouTube
Website
Website






This email was sent to <<Adresa de email>>
why did I get this?    unsubscribe from this list    update subscription preferences
Median Research Centre · Str. Ion Calin Nr. 3 · Bucuresti 020531 · Romania

Email Marketing Powered by Mailchimp