„Brexit înseamnă Brexit”
„Brexit înseamnă Brexit”, celebra frază a fostului prim-ministru britanic Theresa May, a fost mai ușor de rostit decât de realizat. La mai bine de 4 ani de la referendumul în care britanicii s-au arătat în favoarea Brexit, saga s-a încheiat în ajunul Crăciunului, odată cu consolidarea unui acord de parteneriat între Regatul Unit și Uniunea Europeană. Acesta va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2021 și reglementează mai multe aspecte legate de schimburile de bunuri și servicii între cele două părți. (Citește aici un material OpenPolitics despre cum am ajuns la Brexit).
Sfârșitul acestor negocieri a fost la fel de agitat și influențat de nevoia liderilor politici de a trimite „semnale” publicului de acasă precum a fost, de altfel, întreg procesul de negociere. Lungi discuții au fost rezervate problemelor referitoare la industria pescuitului (una relativ mică, de altfel), în timp ce au rămas nerezolvate probleme legate de sectorul serviciilor financiare, de importanță foarte mare pentru economia UK. Acordul este desigur foarte important pentru evitarea unor consecințe economice negative pentru ambele părți, însă multe teme importante rămân încă de negociat (un alt exemplu: asigurările de sănătate pentru britanici în UE și europeni în UK).
Printre cele mai importante schimbări de la 1 ianuarie 2021 va fi regimul nou de călătorie și mutare din și către Regatul Unit. Se va putea călători fără viză pentru perioade mai scurte de 90 de zile, dar europenii care vor vrea să se mute în UK pentru a munci acolo pe termen lung vor trebui să participe la un sistem de imigrare bazat pe puncte. Citește mai multe despre prevederile acordului în analiza Institute for Government (sau câteva puncte esențiale de la BBC).
Varianta de Brexit actuală nu este pe placul nimanui, și este probabil diferită de ceea ce ar fi ales majoritatea, dacă nu ar fi fost puși în fața unor opțiuni vagi la referendumul din 2016. De exemplu, probabil oamenii ar fi susținut o formă de Brexit în care se menținea libertatea de mișcare, dacă asta ar fi venit la pachet cu alte prevederi care să fie benefice pentru economia Regatului Unit. Acesta e unul din lucrurile care au reieșit din studiul unor cercetători de la University College London, care au organizat un proces deliberativ cu cetățeni britanici despre Brexit. Astăzi, din sondajele YouGov reiese că dacă s-ar pune din nou problema unui referendum pe Brexit, mai mulți britanici ar vota pentru a rămâne decât pentru a pleca din UE. Dar întrebarea este desigur pur teoretică și nu există sprijin majoritar pentru ideea de readerare la UE. De bine, de rău, premierul britanic Boris Johnson a reușit ceea ce a promis, mergând pe strategia sa „nebună” – așa cum a descris-o chiar editorul pe politică de la ziarul conservator The Times – (citiți mai multe sau măcar vedeți pozele ce surprind momente „suprarealiste” din ultimii ani).
Irlanda de Nord rămâne de facto în Uniunea Europeană și continuă comerțul liber fără controale vamale la granița cu Irlanda, precum și participarea în programul Erasmus.
În Scoția, acest Brexit ar putea încuraja mișcarea pentru desprinderea de UK. La anul vor fi alegeri pentru Holyrood, parlamentul scoțian, iar SNP (Partidul Național Scoțian) vrea să organizeze un nou referendum pentru independență. La referendumul din 2014, care a precedat decizia de Brexit, 55,3% au votat împotriva separării de Regatul Unit (citește mai multe pe OpenPolitics despre referendumul din 2014 și câteva implicații ale votului de atunci). Astăzi, opinia publică pare împărțită aproximativ egal. Mai multe sondaje indică un avans de câteva puncte pentru tabăra pro-independență în ultima vreme dar acesta este în marja de eroare în majoritatea sondajelor.
Vaccinul, luminița de la capătul tunelului
Anul 2020 a fost cu siguranță greu, marcat de pandemia COVID-19. Evolutia și răspândirea rapidă a virusului au avut un impact puternic asupra economiei și a sistemelor de sănătate publică în peste 200 de tari.
Dar există speranțe de mai bine, odată cu apariția a trei vaccinuri, printre care și cel creat de cercetătorii Institutului Jenner al Universității Oxford. Vaccinurile au fost create într-un timp relativ scurt, ceea ce a generat surprindere și chiar scepticism în rândul unei părți a publicului. Desigur există explicații pentru rapiditatea cu care am ajuns la aprobarea vaccinurilor, inclusiv faptul că munca pentru aceste vaccinuri nu a început de la 0 și că banii și aprobările necesare pentru derularea testelor au venit mai ușor în acest caz.
Într-un moment istoric, pe care președintele Consiliului UE l-a descris drept „emoționant”, toate statele membre UE au primit primele doze ale vaccinului Pfizer sâmbătă (26 decembrie), unele demarând vaccinarea chiar în aceeași zi. Mai puțin Ungaria, care a „furat startul” prin intermediul vaccinurilor din Rusia și China.
Vaccinul e cea mai bună șansă pe care o avem de a ne întoarce la „normalitate”, dar pentru asta trebuie ca o parte semnificativă din populație să fie imunizată. Fără vaccin nu se poate ajunge la „imunitate de turmă” fără un cost uman înfiorător (vezi aici simularea făcută de The Washington Post pentru SUA). Părerile sunt împărțite legat de ideea unei vaccinări obligatorii. Cel mai important acum este câștigarea încrederii populației. Cercetările arată că oamenii au diferite motive pentru a fi sceptici. De exemplu, din cauza unor experiențe neplăcute cu sistemul medical și neîncrederea în acesta și în aparatul de stat. Anumite categorii de persoane, precum femeile și minoritățile, par (în unele țări cel puțin) să fie mai predispuse la scepticism, iar experții atrag atenția că acest lucru este explicat în parte de cum au fost tratate aceste categorii de sistemul medical și de autorități în general. În plus, cercetătorii subliniază că mesajele convingătoare vor fi acelea care vorbesc „pe limba” scepticilor fără a le lua în derâdere temerile.
Cum ne-a afectat pandemia
Pandemia s-a făcut simțită în multiple zone ale societății și vieții noastre.
Statul acasă și distanța socială au afectat sănătatea fizică și mentală a multor oameni. În mod disproporționat, femeile au avut mai multe presiuni de a jongla responsabilitățile de la muncă și acasă. În plus, a crescut și numărul cazurilor de violență domestică. În România, numărul lor a crescut cu 2,3%, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut. Pandemia a afectat direct sau indirect și diferite evenimente politice, cum ar fi alegerile prezidențiale din mai multe țări, criza politică din Israel, protestele din Hong Kong și conflictul din Etiopia. O consecință îmbucurătoare a fost scăderea emisiilor de dioxid de carbon.
Aproape peste tot în lume, sărbătorile în pandemie au fost puțin altfel decât în alți ani, dar mulți oameni au găsit căi de a aduce spiritul Crăciunului. (Vezi aici câteva sfaturi de „supraviețuire” pentru petrecerea sărbătorilor anul acesta.)
Anul 2020 a fost unul cu greutăți dar și multe fapte bune și altruiste. De la oamenii obișnuiți, de la cei care lucrează în sistemul public și privat de sănătate și până la personalități și staruri, unii au încercat să-i ajute pe alții și să demonstreze că umanitatea primează chiar și în timpul pandemiei. Un exemplu: fotbalistul britanic Marcus Rashford a strâns 20 de milioane de lire pentru ajutorarea copiilor care vin din familii fără posibilități, după ce guvernul britanic a decis suspendarea planurilor de masă gratuite din unitățile de învățământ pe perioada vacanțelor.
Și chiar dacă 2020 a fost un an guvernat de distanțare fizică și socializare mai puțină decât de obicei, nevoia de comunicare a rămas și oamenii s-au străduit să rămână apropiați de ceilalți (chiar dacă nu neapărat fizic).
Reflectând la acest an, mulți îl resimt ca un „an pierdut”, pentru că nu au putut avansa deloc sau doar prea puțin în dezvoltarea personală sau profesională. În asemenea momente poate fi util să ne amintim că „succesul” sau realizările definite în mod convențional nu sunt neapărat același lucru cu satisfacția sau fericirea și că drumul către așa-zisul succes nu este o cursă contra cronometru. În loc să ne gândim la ce ar fi putut fi 2020, poate fi mai util acum să neconcentrăm pe ceea ce putem face pentru a ajunge sănătoși la capătul pandemiei și a ne pregăti pentru viitor.
